Cosul este gol | Autentificare

Tehnici de producere a imaginii digitale

Articol publicat Joi, 26 Noiembrie 2009, la ora 18:45

Computerul favorizeaza precizia, aparand ca un instrument de gestionare a vizualului. Obiectele in spatiu pot fi descrise in diverse moduri si anume: in suprafete, in volume, in fatete, in doua dimensiuni (2D) sau in trei dimensiuni (3D), intr-o maniera animata sau statica. Cand cineva doreste sa construiasca o imagine de sinteza in 3D  care sa fie calchiata pe realitate (a calchia = a reproduce un desen cu ajutorul hartiei de calc), procedeaza la o simulare optica, folosindu-se de modele matematice. Una dintre metodele folosite pentru a modeliza obiecte in trei dimensiuni consta in a defini suprafata obiectului cu ajutorul unor segmente plane. Aceasta metoda a fost foarte mult folosita in perioada de inceput a imaginii de sinteza, intr-un moment in care "redarea" obiectului cerea o durata de calcul considerabila.

Dispunand de un "schelet", imaginea nu are decat sa treaca prin etapele ulterioare de netezire, fabricare a texturii, aplicare a culorii, calcul al umbrelor, reflexe si eventuale transparente, munca lenta si minutioasa, care necesita in fiecare faza numeroase calcule, descompunerea si analiza imaginii (eventual aleasa ca model), reductia sa in puncte discrete (pixeli) permite apoi, intr-o faza finala dupa ce toate aceste etape au fost incheiate cu succes, recompunerea sa. In cursul acestei recompuneri, devin posibile toate corectiile si manipularile, deoarece digitalizarea unei fotografii obtinute prin procedee analogice, ingaduie  restaurarea sau corectarea imaginii. Se pot estompa sau modifica umbrele, contrastele, se poate face fotografia mai clara, se poate adauga un detaliu sau elimina unul, totul este apoi "netezit", corectia fiind invizibila.

Odata ce forma sau figura este construita si fixata in spatiul sau tridimensional, ea trebuie imbracata cu o "textura", si aici graficianul sau infografistul dispune de o gama vasta de materiale diverse. Se pot simula si construi texturi (apa, foc, nervuri, riduri etc.), recurgandu-se la algoritmi mai mult sau mai putin complecsi, sau chiar se pot scana fotografii ce comporta diverse materii (nisip, roci, tesaturi, marmura, lemn). Artisul regaseste aici stravechea problema a redarii materialelor, care i-a preucupat atat de multa vreme pe pictori. Asemenea lor, dar cu alte mijloace, el este in cautarea modului de a reda catifeaua, jocul complex al venelor alergand sub piele, moliciunea unei stofe etc. 

"Ce serviciu anume ii aduce computerul artistului? Computerul este, din punctul de vedere al intelectualului, un amplificator de idei; din punct de vedere mecanic, un desenator fara egal. Contributia computerului la arta este asadar cat se poate de limpede. El il obliga pe artist la rigoare: ridica precizia la demnitatea artistica" Manfred Mohr.


Textul original se gaseste in Arta si Noile Tehnologi, autor Florence de Meredieu.