Cosul este gol | Autentificare

Scurt istoric al perioadei renascentiste

Articol publicat Vineri, 20 Noiembrie 2009, la ora 00:24

Pieter Bruegel

Renaşterea este denumirea curentului de înnoire socială şi culturală, care a apărut în Europa, la sfârşitul Evului Mediu în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, caracterizată prin redescoperirea interesului pentru cultura şi arta antichitatii clasice. Renaşterea a început în Italia şi s-a răspândit în Europa occidentală. În această perioadă s-au produs profunde transformări sociale, politice, economice, culturale şi religioase, care au marcat tranziţia de la societatea medievală către societatea modernă. Fazele de dezvoltare ale Renaşterii ar putea fi sintetizate în trei perioade: perioada pre-clasică (Quattrocento), perioada clasică (Cinquecento) şi perioada post-clasică (către sfârşitul anilor 1600). Fiecare fază a produs artă diferită, însă idei estetice similare.

Cultivarea armonioasă nu numai a spiritului, dar şi a corpului, care în perioada medievală era total discreditată, a devenit în timpul Renaşterii un scop educativ. Viziunea teocentrică a trecutului s-a transformat într-una antropocentrică, omul a devenit centrul atenţiei în studii ştiinţifice şi creaţii artistice.

PrAlbrech Durer Adam si Evaimele manifestări ale Renaşterii au avut loc în Italia. După Pacea de la Lodi 1454, a intervenit un echilibru între diversele forţe politice, ceea ce a dus la o perioadă de relativă linişte şi, în consecinţă, la dezvoltarea economică a oraşelor din centrul şi nordul Italiei, favorizând înflorirea artei şi a literaturii. Mossaccio 1401- 1428, cu motivele sale naturaliste şi aplicarea perspectivei în desen, este socotit deschizătorul de drum în pictura din perioada timpurie a Renaşterii. Noua pictură a Renaşterii a renunţat la verticalismul gotic pentru a imita lucrurile după natură; fenomenele s-au simplificat, detaliul fiind abandonat pentru a esenţializa lucrurile; corpul a ajuns să fie reprezentat mai curând cu ajutorul planurilor decât al liniilor.

In perioada Renascentista, pictura a abordat o mare varietate de subiecte : scene mitologice (Nasterea Venerei de Botticelli, Amorul sacru si amorul profan de Tiziano Vecellio), scene biblice (frescele Capelei Sixtine din Vatican de Michelangelo), alegorii (Scoala din Atena de Rafael), imagini de batalii (Batalia de la San Romano, de Paulo Uccello), aspecte de viata cotidiana (Dans taranesc de Pieter Bruegel), nuduri (Venus adormita de Giorgione , Adam si Eva de Albrech Durer ) si madone (Madona Sixtina de Rafael). Tehnicile de reprezentare a picturii in perioada renascentista au fost diverse : fresca, tabloul, schita, si desenul. Reasterea a impus definitiv in pictura perspectiva geometrica si bioculara, iluzia proiectiei, actiunea continuata in afara cadrului, coloritul indrazdet, gradarea nuantata a intensitatii luminii (clarobscur). 

În timp ce arta Renaşterii implică o varietate de concepţii diferite, tratatele artiştilor reprezintă concepţii unitare, monolitice şi coerente despre artă. Printre autorii tratatelor se numeră Lorenzzo Ghiberti cu Tratat de sculptură, Leone Battista Alberti cu Tratat despre pictura, Tratat despre sculptură, Tratat despre arhitectură, Piero della Francesca cu tratat despre principiul calculelor matematice si Leonardo Da Vinci cu Tratat despre pictura

Ca orice mişcare socio-culturală, şi Renaşterea, după o perioadă de apogeu, cunoaşte un declin, în care ideile înnoitoare lipsesc iar epigonii realizează, în cel mai bun caz, lucrări de imitaţie.

Declinul Renaşterii a fost favorizat şi accelerat de două împrejurări: Decăderea politică şi economică a Italiei si Reactia bisericii catolice la reforma religioasă iniţiată în Germania de Martin Luther. Ideile Renaşterii nu pot fi însă înăbuşite, ele sunt apărate de oameni curajoşi ca Erasmus din Rotterdam, Francis Bacon sau René Descartes care îşi propun ca obiectiv fundamental transmiterea unui mesaj eliberator şi purtător de bucuria pe care o dă cunoaşterea iar secolul al XVIII-lea va relua spiritul Renaşterii sub forma iluminismului francez.

 Imagini si anumite sectiuni din text preluate de pe Wikipedia